Dinții sunt formați din mai multe structuri: smalț, dentină, cement și pulpa dentară.
La nivel coronar, dintele prezintă pulpa dentară (nervul dintelui), protejată de un strat de dentină, iar la exterior smalț. Structura care dă culoare dintelui este dentina și, în funcție de grosime, dinții pot fi mai închiși sau mai deschiși la culoare.
Discromiile dentare pot fi generalizate sau localizate (la un grup de dinți sau la un dinte). Există mai multe situații când dinții își schimbă culoarea, în funcție de anumiți factori care pot fi extrinseci sau intrinseci:
-factorii extrinseci care determină apariția a diferite colorații la nivelul smalțului pot fi reprezentați de alimentele colorate (cafea, ceai, vin roșu, fructe de pădure) sau tutun;
-factorii intrinseci care colorează dinții sunt reprezentați de diferite afecțiuni pulpare (necroza pulpară, tratamente de canal vechi).
În funcție de factorii care au dus la apariția discomiilor dentare, tratamentul poate fi diferit:
-pentru colorațiile extrinseci se pot realiza igienizări care să cuprindă detartraj, periaj și airflow.Pacienții care își doresc obținerea unei nuanțe mai deschise a dinților pot apela la realizarea unei albiri profesionale.
Aceasta se poate face acasă, prin aplicarea unei soluții de albire în gutieră, pe parcursul a 7-8 nopți, sau în cabinet, cu ajutorul unei lămpi speciale de albire și a unei soluții cu concentrație crescută.
-pentru colorațiile intrinseci trebuie descoperită întâi cauza care a dus la colorarea dinților:
Colorațiile generalizate pot apărea din cauza înaintării în vârstă, când grosimea stratului de smalț (mai transparent) se subțiază, în timp ce stratul de dentină (mai galbui) crește. În această situație, obținerea unor dinți mai albi se poate realiza cu ajutorul tehnicilor de albire. Colorațiile localizate la unul sau mai mulți dinți vecini pot avea drept cauză o necroză pulpară (produsă de un traumatism antecedent) sau un tratament de canal mai vechi.
Când coroana dintelui este colorată de la radacină, pacientul își amintește că a suferit un traumatism în trecut, iar dintele nu răspunde la testele de vitalitate, putem considera că pulpa dentară s-a necrozat. În acest caz, o soluție este realizarea unui tratament de canal, urmat de o albire internă.
Când dintele prezintă o obturație coronară veche, de dimensiune mărită, cu sau fără infiltrație marginală, iar dintele nu răspunde la testele de vitalitate, putem pune diagnosticul de gangrenă sau necroză pulpară. În acest caz, tratamentul constă în dezinfecția și sterilizarea canalelor, urmate de obturația de canal și refacerea structurilor dentare dure care lipsesc, cu ajutorul unei obturații fizionomice, a unei încrustații sau chiar a unei coroane, în funcție de gradul de distrucție coronară.
Discromia dentară localizată se mai poate întâlni la un singur dinte când acesta a fost tratat anterior pe canal, iar acest lucru foarte fi cauzat de neîndepărtarea completă a țesutului pulpar sau folosirea unor paste de canal care colorează țesuturile dentare. În această situație se poate relua tratamentul de canal, cu îndepărtarea în totalitate a obturației de canal anterioară, dar și a țesuturilor dentare cariate/infiltrate. Aceasta este urmată de o obturație de canal corectă și completă, la care se adaugă reconstituirea coronară (plombă, încrustație, fațetă sau coroană), cu sau fără realizarea unei albiri interne.
Dinții își pot schimba culoarea din cauza a numeroși factori extrinseci sau intrinseci, dar pentru determinarea cauzei și pentru găsirea unei soluții de tratament este necesară vizita în cabinetul stomatologic.
