Augmentarea osoasă

Se folosește in cazul dinților irecuperabili și care trebuie extrași. Această situație poate apărea ca rezultat al cariei, bolii parodontale avansate (boala gingiilor cu pierderea de os) sau în urma unui traumatism (dinte fracturat). După extracție, în cazul în care se va insera aplica un implant ulterior, se poate opta pentru prezervarea alveolei postextracționale. Aceasta constă fie din aplicarea unei grefe osoase (xenogrefă) fie a unui plug de A-PRF (obținut din centrifugarea sângelui pacientului), materiale care se inseră în interiorul alveolei. Această manoperă este avantajoasă deoarece optimizează înălțimea și grosimea osului rezidual și astfel permite plasarea corectă/optimă a implantului.

De multe ori, în partea posterioară a maxilarului superior, sinusul maxilar coboară spre creasta alveolară (osul care susține dinții). În acest fel se reduce cantitatea de os din zonă. În cazul în care lipsesc dinți în această zonă, iar pacientul dorește înlocuirea lor cu implanturi, poate fi necesară ridicarea membranei sinusale. Aceasă etapă este urmată de inserarea unei grefe osoase pentru a crea înălțimea necesară pentru inserarea implantului.

In absența unui dinte sau dinți, creasta alveolară poate fi prea subțire pentru plasarea implantului. Pentru a crește grosimea\înălțimea osului este necesară o augmentare osoasă cu os autolog sau xenogrefă. Acesta este aplicat in zona in care urmează a se insera implanturile. Peste acesta, se aplica o membrana (din colagen/pericard/PTFE) fixată de obicei cu pini din titan pentru ai spori stabilitatea.